Ca replică pentru celor care contestă autenticitatea istorică a profețiilor lui Isaia, există în carte pasajul din capitolul 53,1-12. În ea, profetul, folosindu-se de tehnica literară a „trecutului profetic” (Past Prophetic Tense), Îl descrie pe Isus Hristos așa cum urma să se înfățișeze în Israel. El prezice:
♦ necredința îndârjită a lui Israel față de Evanghelie (v.1);
♦ înfățișarea umilă a lui Isus și disprețuirea Sa de către Israel (v.2-3);
♦ că a fost om al durerii, obișnuit cu suferința (v.3);
♦ că a fost ingorat de națiunea iudaică (v.3);
♦ că a luat suferințele și durerile lui Israel asupra Sa și le-a purtat (v.4);
♦ că a fost socotit un impostor, pedepsit de Dumnezeu (v.4);
♦ că a fost jertfă înlocuitoare, luând asupra Sa nelegiuirile lumii (v.5-6.10.11);
♦ că a fost osândit pe nedrept (v.8);
♦ că a răbdat în tăcere batjocura și răstignirea (v.7);
♦ că a fost străpuns (v.5);
♦ că S-a rugat pentru cei păcătoși (v.12);
♦ că, deși a fost fără vină, a fost pus între doi tâlhari, (v.9.12);
♦ că moartea Sa a dus împăcarea păcătoșilor cu Dumnezeu și reabilitarea lor (v.5);
♦ că a fost îngropat în mormântul unui om bogat (v.9);
♦ că va învia și se va înălța la tronul lui Dumnezeu (v.10.12);
♦ că va avea mulți urmași (v.10);
♦ că misiunea creștină va propăși în lume (v.10);
♦ că prin El, mulți oameni vor fi aduși în armonie deplină cu Dumnezeu (v.11).
Profeția este atât de incriminatoare pentru evreii care L-au respins, încât până azi ei refuză s-o citească sau s-o discute. Deși ar putea ușor să replice: „Pasajul este interpolare, lipsit de autenticitate”, nici ei și nici scepticii n-o pot face, întrucât Septuaginta - traducerea în greacă a Vechiului Testament – a fost realizată între 250-132 î.Hr., cu mult înainte de împlinirea lor prin jertfa lui Isus Hristos. Pe deasupra, printre manuscrisele de la Marea Moartă, s-a găsit sulul complet al profetului Isaia, datat la 200 î.Hr.
Daniel despre Mesia
Dacă unele profeții mesianice sunt voalate, cea din Daniel 9:24-27 este uimitor de concretă. În ea ni se descoperă, cu 550 de ani înainte, data exactă a botezului și a morții lui Isus Hristos.
Punctul de plecare a cronologiei este „darea poruncii pentru rezidirea Ierusalimului”, de la care se derulează o perioadă lungă de „70 de săptămâni”. În privința timpului, limbajul profetic folosește codul: „un an pentru fiecare zi” (Numeri 14:34 și Ezechiel 6:4-6). Aceasta înseamnă că cele „70 săptămâni” reprezintă de fapt 490 ani.
Profeția precizează că la începutul celei de-a „șaptezecea săptămâni” va avea loc „ungerea lui Mesia” - prin botez -, iar la „jumătatea săptămânii”, respectiv după 3,5 ani, Cel Uns (în ebraică Mesia, în greacă Hristos) va fi ucis.
Marele fizician, Sir Isaac Newton, după 22 de ani de studiu al profețiilor lui Daniel și Apocalisa, a descoperit că darea poruncii de restaurare a cetății Ierusalimului de către Artaxerxe Longimanus corespunde anului 457-456 î.Hr. De aici, numărând „70 săptămâni” de ani, a identificat „ultima săptămână” între anul 27 și 34 d.Hr. Istoria se pliază perfect: în anul 27 d.Hr., are loc „ungerea” – botezul - lui Isus Hristos. La „jumătatea săptămânii ultime”, adică fix după trei ani și jumătate, respectiv în anul 30 ½, Isus este răstignit, „stârpit”. Iar „săptămâna” profetică se încheie prin uciderea diaconului Ștefan, ceea ce anunță închiderea harului pentru Israel.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu