Scrisoare catre fiul meu...

Draga fiule,
In ziua in care ma vezi batran, desi eu nu ma simt inca, ai rabdare si incearca sa intelegi.
Daca ma murdaresc cand mananc sau daca nu pot sa ma imbrac, ai rabdare...Adu-ti aminte de orele petrecute cu tine cand te-am invatzat sa faci aceste lucruri.
Daca atunci cand stau de vorba cu tine, repet de 100 de ori acelasi lucru, nu ma intrerupe, asculta-ma.Cand erai mic imi cereai sa iti citesc de 100 de ori aceeasi poveste ca sa adormi.
Cand nu vreau sa fac dus nu ma cicali si nu ma rusina - adu-ti aminte cum trebuia sa inventez mii de motive ca sa te fac sa te speli.
Cand vezi nepriceperea mea in tecnologiile moderne,da-mi timp sa inteleg si nu ma privi cu un zambet batjocoritor. Si eu te-am invatat multe: sa mananci frumos, sa te imbraci frumos, sa infrunti viata...
Cand la un moment dat, uit sau pierd firul intr-o conversatie,lasa-mi timp sa-mi amintesc. Si daca nu-mi aduc aminte un cuvant, nu te enerva, fiindca cel mai important lucru nu e conversatia, ci faptul de a sta impreuna si a vorbi...
Daca nu vreau sa mananc, nu ma forta. Eu stiu cand am nevoie sa mananc si cand nu.
Cand picioarele imi obosesc, nu-mi cere sa merg inainte, da-mi mana - asha am facut si eu cand tu ai invatat sa mergi.
Si daca intr-o zi am sa spun ca am trait destul sa nu te manii. Vei intelege mai tarziu. Incearca sa intelegi ca perioada asta din viata mea nu este o traire, ci supravietuire.
Va veni o zii cand vei descoperii ca, in ciuda greselilor pe care le-am facut, totdeauna am dorit ce e mai bun pentru tine si am incercat sa iti netezesc drumul.Nu trebuie sa fii trist, nici manios, nici sa te simti neputincios cand ma vezi langa tine. Incearca sa ma intelegi si sa ma ajuti cum faceam si io cand tu incepeai viata.
Ajuta-ma sa umblu drept si sa-mi sfarsesc calea cu dragoste si rabdare. Te voi rasplati cu un zambet si cu dragostea mea pe care am avut-o totdeauna pentru tine.

Tatal tau